Lacustră

Locuiesc pe tărâmul ploilor, mai precis în oraşul în care plouă în fiecare zi din săptămână.
Oriunde mă uit, apă în nenumărate forme: ploaie, ceaţă, nori, noroi, bălţi mici şi mari, ploaie, şi iar ploaie.
In jur totul e apă de ploaie. Si nu e vorbă-n vânt. De când guvernul a intrat la apă România pluteşte în ape tulburi. Politicienii se fac că plouă! Salariul meu va intra la apă. Curând. Mă trec toate apele.
Plouă. Nici nu trebuie să mai mă duc să mă uit pe geam. Ştiu că plouă. ...iar plouă.
Boc mă trimite acasă nişte zile să mă scald în melancolie. Simt că înot pe apa sâmbetei. Am intrat in ceaţă! E ilogic, pentru că nu e o zi lucrătoare, deci nu pot fi liberă atunci.
Da, iarăşi, plouă!... Plouă... Ah, cât de obosită pot fi...e clar că sunt plouată.
Pe la nări mă gâdilă un miros de parfum. Aroma lui e dulce ca o prăjitură. Mă face să-mi plouă-n gură. Daţi-mi repede o umbrelă. Ca afară stă să plouă!

Visul unei seri de toamna

Cri, cri, cri, toamna gri (gri de la grimasa mea pentru ca iar ploua!).


Mda, e toamna (ursuz anotimp).
Mi-e dor de vara, de soare, de lumina si culori.
Inchid ochii si opresc clipa...timpul se masoara dupa anotimpurile chefului meu. Acum sunt in plina vara. Soarele ma arde si mi-e bine, vantul imi tulbura parul in timp ce talpile mi se desfata in iarba.
Adulmec mirosul ierbii si visez apusul. Vara are o aroma de leneveala.
Ah, cat imi place ziua de vara, lunga cat…o zi de vara!
Pic, pic, pleosc...deschid ochii si zaresc picaturile de ploaie ce se preling pe fereastra. Pe pervaz sta cuminte ceasca cu ceai aburind. E din fructe de padure!

Alege cartea !

Descoperă lectura! Eşti cool şi dacă citeşti!

Cartea nu are contraindicatii si nu produce efecte adverse.

Dimpotrivă, are doar efecte benefice: îţi îmbogăţeşte vocabularul şi-ţi modelează personalitatea, îţi dezvoltă imaginaţia şi îţi stârneşte curiozitatea de a afla tot mai multe.

Cartea iti poate fi un refugiu, un sprijin, un mijloc de relaxare, uneori cel mai bun prieten.

Televiziunea nu poate să facă decât să te amestece într-o lume unde îţi pierzi tocmai acele relaţii de mare intimitate pe care le dezvolţi atunci când citeşti o carte.

Cartea versus Tv.(avantaje):

- închizi cartea când vrei, povestirea nu se termină singură, fără tine, ca un film sau orice altă emisiune;
- îti alegi ceea ce vrei să ştii, nu înghiţi toate tragediile societăţii şi cancan-urile high life;
- între capitolele unei cărţi nu iţi bagă nimeni pe gât reclame.

Eu am decis!
Tu ?

Perdea de ploaie

Mai ploua si azi si, desi e sfarsit de mai, afara e rece. Ploua marunt si enervant de mult. Parca ar fi toamna. Urasc acest tip de ploaie… ma deprima. Imi ia pofta de viata cu totul. Ma transforma intr-o persoana taciturna si ursuza . Putine sunt persoanele care au puterea sa ma faca sa zambesc pe-o astfel de vreme dar se pare ca si pe acestea le-a apucat mutenia…poate ploua si acolo, la fel de trist ca si aici.
Ploaia de azi, atat de rece si insistenta mi se pare o tanguire a cerului, lacrimi de tristete ale naturii. Parca jeleste pierderea cuiva. Nu-mi inspira deloc prospetimea si nici mirosul reavan cum o fac ploile de vara. Iubesc doar ploile verii. Sunt ferme, dar scurte. As petrece ore-n sir sub stropii grabiti ai ploilor de mai.
Dar azi, intre mine si restul lumii e un mare zid de apa construit de Cineva tocmai pentru a ma opri să trec. Parca azi natura conspira impotriva mea, a ta, a noastra ...Totul e apa de ploaie...

P.S.: Caut umbrela terapeutica ...azi sunt cam plouata!

Decembrie

In care suflet...

In care suflet

Mai locuiesti tu?

Ce amaraciuni mai croiesti

Pentru inima mea?

Cu ce vitregii vrei sa-mi mai biciui

Noptile si zilele?

Atit de fraged

Zborul pasarii cu aripa frinta

n-a lasat nici o urma

pe cerul ochilor tai?

Hranindu-ma,

Iluzia ucide

Pâna si moartea

Fostei iubiri,

Ascunsa-n vesnicia unei lacrimi...

Deci ....in care suflet locuiesti tu?

Punct. Incotro ?

Am trait in virtutea inertiei. O lunga perioada am simtit ca ceva a luat-o razna si in aceasta valtoare a vietii am fost tarata, trantita, calcata apoi iar si iar... Zile si ani am simtit ca sunt prinsa intr-o centrifuga din care nu eram in stare sa ies.

Am reusit totusi iar acum incep sa ma intreb: incotro?!
E de fapt o intrebare simpla, care ii vine in minte oricui la un moment dat. Si trece. Dar ca orice lucru ignorat, revine mai tarziu, intr-o alta forma, cand universul pe care ti l-ai construit se naruie, cand faptele tale de viata, de care te-ai atasat (persoane, credinte, iluzii, lucruri materiale) iti dispar din preajma.Si realizezi la un moment dat ca nu poti sa ignori la nesfarsit. Si firesc, vine clipa cand pui intrebarea si acu’ ce fac cu viata mea?

Din pacate (sau din fericire ?) raspunsul nu-l poti gasi decat tu insati si incepi o cautare de sine sau cautarea adevarului. E o cautare pe care fiecare o incearca intr-un fel sau altul. Exista multe cai, problema e ca tu singur trebuie sa mergi pe ele. Trebuie sa iti folosesti propria judecata, intuitie, energie, libertate. Nu poti sa te lasi condus orbeste de o prejudecata sau alta, trebuie sa traiesti totul.
E nevoie sa invat sa pun gandurile in ordine si sa le duc pana la capat. Altfel ma tem ca n-am reusit sa exprim mai nimic aici…