Perdea de ploaie

Mai ploua si azi si, desi e sfarsit de mai, afara e rece. Ploua marunt si enervant de mult. Parca ar fi toamna. Urasc acest tip de ploaie… ma deprima. Imi ia pofta de viata cu totul. Ma transforma intr-o persoana taciturna si ursuza . Putine sunt persoanele care au puterea sa ma faca sa zambesc pe-o astfel de vreme dar se pare ca si pe acestea le-a apucat mutenia…poate ploua si acolo, la fel de trist ca si aici.
Ploaia de azi, atat de rece si insistenta mi se pare o tanguire a cerului, lacrimi de tristete ale naturii. Parca jeleste pierderea cuiva. Nu-mi inspira deloc prospetimea si nici mirosul reavan cum o fac ploile de vara. Iubesc doar ploile verii. Sunt ferme, dar scurte. As petrece ore-n sir sub stropii grabiti ai ploilor de mai.
Dar azi, intre mine si restul lumii e un mare zid de apa construit de Cineva tocmai pentru a ma opri să trec. Parca azi natura conspira impotriva mea, a ta, a noastra ...Totul e apa de ploaie...

P.S.: Caut umbrela terapeutica ...azi sunt cam plouata!

Decembrie

In care suflet...

In care suflet

Mai locuiesti tu?

Ce amaraciuni mai croiesti

Pentru inima mea?

Cu ce vitregii vrei sa-mi mai biciui

Noptile si zilele?

Atit de fraged

Zborul pasarii cu aripa frinta

n-a lasat nici o urma

pe cerul ochilor tai?

Hranindu-ma,

Iluzia ucide

Pâna si moartea

Fostei iubiri,

Ascunsa-n vesnicia unei lacrimi...

Deci ....in care suflet locuiesti tu?

Punct. Incotro ?

Am trait in virtutea inertiei. O lunga perioada am simtit ca ceva a luat-o razna si in aceasta valtoare a vietii am fost tarata, trantita, calcata apoi iar si iar... Zile si ani am simtit ca sunt prinsa intr-o centrifuga din care nu eram in stare sa ies.

Am reusit totusi iar acum incep sa ma intreb: incotro?!
E de fapt o intrebare simpla, care ii vine in minte oricui la un moment dat. Si trece. Dar ca orice lucru ignorat, revine mai tarziu, intr-o alta forma, cand universul pe care ti l-ai construit se naruie, cand faptele tale de viata, de care te-ai atasat (persoane, credinte, iluzii, lucruri materiale) iti dispar din preajma.Si realizezi la un moment dat ca nu poti sa ignori la nesfarsit. Si firesc, vine clipa cand pui intrebarea si acu’ ce fac cu viata mea?

Din pacate (sau din fericire ?) raspunsul nu-l poti gasi decat tu insati si incepi o cautare de sine sau cautarea adevarului. E o cautare pe care fiecare o incearca intr-un fel sau altul. Exista multe cai, problema e ca tu singur trebuie sa mergi pe ele. Trebuie sa iti folosesti propria judecata, intuitie, energie, libertate. Nu poti sa te lasi condus orbeste de o prejudecata sau alta, trebuie sa traiesti totul.
E nevoie sa invat sa pun gandurile in ordine si sa le duc pana la capat. Altfel ma tem ca n-am reusit sa exprim mai nimic aici…

Viitorul incepe azi

Azi e prima zi din restul vietii mele. Ma simt ca un naufragiat, unul mic si neinsemnat, in mijlocul unui ocean imens unde e doar marele nimic. De acum va trebui sa invat sa-mi infrunt demonii, sa-mi adun toate bucatile risipite si sa incerc sa le pun la loc, piesa cu piesa, sa incerc sa redevin eu. Cica e greu dar nu imposibil. Sfatuitorii de serviciu spun ca e nevoie de rabdare, multa vointa si organizare.
Pana azi in mintea mea speram ca este un film documentar prost , dar realitatea imi arata ca eu am fost actorul principal si acum stiu ca am fost naiva sa cred ca in viata totul este sigur.
Momentan sunt oarecum in stare de soc.
De azi nu am redevenit un om singur ci am capatat un alt statut. Nu am energie nici macar pentru lucruri simple… cursul vietii mele s-a modificat brusc. Unii zic ca viata e scurta si frumoasa (sunt sceptica!) si trebuie traita, dar nu oricum (iar constrangeri!).
De maine ar trebui sa iau lectii de supravietuire. Primul curs: cum sa invat sa o iau iar cu inceputul … primul cuvant va fi amintire ?
Azi simt ca am imbatranit mai mult !

Mi-e dor si doare

Azi mi-e dor, tare dor, de niste ani cand ritmul de viata ne era, cel putin aparent, mult mai lent, respiram, iubeam si ne distram andante. Si cum "apele line sunt adanci" cred ca eram mult mai profunzi desi aveam si noi naivitatile noastre.
Azi totul e alegro sau molto vivace si mie chiar nu-mi place ! Am obosit sa fac zilnic mars fortat printre masti fara culoare sau expresie. Vreau sa fac pasi mici, fara graba de-a fi imbrancita si sa simt mirosul fericirii ! Oare ce culoare o avea ?

Viata in roz alaturi de... Pink

Azi as vrea sa fiu desteapta da’ nu-mi iese…
Azi simt nevoia sa vorbesc... singura! Probabil de-aia scriu balivernele astea aici. Nu tin neaparat sa le citeasca cineva. Oricum nu le mai citeste nimeni. Ratingul mi-a scazut de mult. Dinainte sa ma apuc sa scriu ceva . Dar asta e problema mea si numai a mea, da?
Moment lamentabil , ladies and gentlemen, scriu de dragul de a nu tacea. Scriu desi nu am nimic de spus. Scriu pentru nu stiu ce sa scriu. Sunt intr-adevar plictisita ! Asa... deci ma plictisesc. Si daca ma plictisesc trebuie sa fac ceva pentru a nu ma mai plictisi. Bun... ascult muzica. Altceva ? Sa ma uit pe pereti ? Da, am facut si asta si am constatat ca e imperios nevoie de un zugravit. Sa ma uit in gol ? Nehh ! Deci nu, asta ma deprima sigur…. Sa fac curat prin camera ? Am facut si ieri si alaltaieri si toata viata…As putea sa-mi reamintesc ca-s femeie si deci gospodina (nu stiu de ce trebuie asociati acesti doi termeni in limba romana)… Nu! prefer sa uit repede si acest aspect, acolo e un teren minat cu multe chestii ascutite si arzatoare…Si oricum excesul de sare si grasimi dauneaza grav sanatatii…
Hmmm... Cred ca e plictiseala aia pe care o ai nu pentru ca nu ti-a mai ramas nimic de facut, ci pentru ca... ai dat de dracu ! Vin momente din alea in viata fiecarui muritor in care Dumnezeu se trezeste brusc si spune Ah! ce lume ! ce rai s-au facut oamenii ! iar TU esti unul din ei ! Si cum te pedepseste ? Iti arunca un dulap in cap in timp ce mergi pe strada ? Iti omoara pisica ? Iti exfoliaza pielea ? Mai rau ! Te inchide intr-o cutie pe care o umple cu plictiseala si te lasa sa te ineci. De tot.
Ieri vroiam ca azi sa fiu pusa pe fapte mari. Da...sa imi fac planuri de bataie…Stati calmi ca nu-s agresiva…bat doar apa-n piua..si ma dau mare si tare (chestia asta e cam discutabila, dar ma rog, da bine, nu. Astazi as vrea sa planuiesc multe, ca am tot timpul din lume, doar sunt in concediu, cica Deocamdata ma rezum la excursii dintr-o camera in alta…e si asta miscare nu ?
Cum nu am respectat sintagma a fi pusa pe fapte mari, ma voi tine doar de planificarea acestor lucruri, iar nu si de respectarea planurilor in sine. Dar e un inceput. Simt deja ca devin un om mai bun. Ce efecte speciale ! Life a bitch…Situatia mea arata usor tragi-comica. Tragic pentru mine, comica pentru altii.
Pana una alta, avand in vedere ca mi-am spus oful, ma scarpin in cap, ascult o stire, ma mai scarpin in cap si-mi spun s-o las balta. Nu, nu cu plictiseala. Ca asa ceva nu e uman posibil. Cel putin nu pentru mine. Am s-o las balta cu scrisul aiurea si am sa ma perfectionez in arta de a sta degeaba.
Moment memorabil, ladies and gentlemen, miserupista de mine bate campii, deviaza mai deviant decat devia pana acum, scrie niste chestii de care ea insasi radea cand le citea la altii. Imbatranesc (cred si eu, doar is senila de la o vreme si merg pe 101de ani, nu dalmatieni)...
Am scris mult si aiureali la greu asa ca voi intelege daca imi veti dori tot binele din lume pentru ca v-am pierdut pretiosul timp cu ... aaaa...iiiiii….ooooo….uuuuu….eeee.. astea, ce-or fi ele...