Turim si Urim

Panseuri decembriste

2011-12-06T10:39:00.005+02:00

Decembrie (iar ???). O luna in care sunt inghesuite zile de sarbatoare una si una.

1 Decembrie – bifat in trei culori.

5/6 Decembrie Mos Nicolae - dap...Mos Nicolae, ce il mai iubesc eu pe mosul asta poate si pentru ca inca sunt un copil mare cu griji pe cap dar tot cu mintea de gradinita paradoxal atunci vroiam sa cresc odata si sa iau viata in piept .iar acum, cand sunt mare (chiar mare, mare ), vreau sa fiu iar copil (vise, fata mea, vise – spune vocea din interior) La mine e traditie ca Mos Ene sa ajunga mereu inaintea lui Mos Nicolae (de ce is atat de adormita ? ) Traditie ca si bota (nuielusa) impodobita si colorata in fel si chip care e obligatorie, pe langa cadoul simbolic si mic, cat sa incapa in ghetute sau, ma rog, exista si exceptii, pe ghetute – intre noi fie vorba, se accepta si papucii de interior . Cica nuiaua respectiva o lasa pentru ca oricat te-ai straduit sa fii ingeras tot ai mai dat de dracu’ (fara sa vrei, normal)

Deci, bifat si asta!

Urmeaza o alta zi, cand o sa sarbatoresc cate ... kilograme implinesc. Of, inainte ca inapoi nu se mai poate..

Apoi Mos Craciun . Dar anul asta e tot criza cu C.

Asa ca Rudolf@comp. vor fi disponibilizati, iar sania Mosului va fi trasa de măgarii autohtoni (nu-mi spuneti ca nu auziti măgării pe banda rulanta !!! )

Mi-am pus usturoi la brau, mai...

2011-11-30T11:51:00.004+02:00

E ajunul Sf.Andrei. In noaptea asta se zice ca se ridica cortina dintre vazut si nevazut si planurile malefice cu cele benefice se interfereaza Bunica imi spunea ca in aceasta noapte umbla strigoii sa fure mintile oamenilor - de parca ar mai fi ceva de furat! (Aici urmeaza o pauza de inventariat neuronii…)

Remediul = usturoiul. Asa ca am executat in stil mafiot un ustoroi, din care au rezultat cateva componente numite catei – nu-mi explic care o fi gradul de asemanare intre leguma si animalut dar asta e grija lingvistilor, nu a mea .

Sa nu va mai pisez pe voi, ci usturoiul, cu care ma pun sa odorizez in egala masura, toata casa, in special usile si ferestrele, pentru ca asa se alunga patrunderea duhurilor rele Cred si eu, la ce damf e in zona pana si pisicul meu negru si malefic a decis sa se separe alegand un somn in dulap, departe de spiritualitatea mea si lasandu-ma in desfasurarea celei mai importante actiuni: pazitul usturoiului, accesoriu care aduce petitori daca e purtat la brau . Mda, recunosc, nu prea se asorteaza la pijamaua mea dar important e scopul care scuza mijloacele, nu ? Deci va trebui sa veghez eu...care deja simt ca ma cer cuminte la culcare in jurul orei 22, avand in vedere ca e noapte de vreo 5 ore pe atunci (afara), iar in capul meu cred ca e de aseara.

Celor care mai cred in ursit va vand un pont :

La miezul noptii, goale, va duceti si va uitati in fantana, cine sta la bloc cauta o balta in asfalt ( nu va plangeti ca sunt la gramada) si va uitati pana va vedeti ursitul, va intoarceti in casa si...nani. Asta insa in cazul in care nu o sa faceti aprindere de plamani tot invartindu-va goale in jurul ochiului de apa in prag de decembrie si o sa ajungeti, vreti nu vreti, in bratele vreunui amarat de medic generalist in locul milionarului din visele voastre care va era ursit cu adevarat.

P.S. Anul trecut balta era un crater sub acoperire asa ca m-am spalat si de pacate cu ocazia asta

P.S. 2 Ursitu nu a venit…in schimb a venit patrula cu o statie de emisie si cu amenda...tulburarea linistii publice

Mi-am pus pofta-n cui pentru ca

2011-11-23T21:14:00.002+02:00

M-am saturat de puterea minciunii …sau de minciuna puterii !
M-am saturat sa fac parte din turma…vreau sa fiu oaia neagra!
M-am saturat sa ratacesc in tranzitie…declar nula luminita de la capatul tunelului!
M-am saturat sa strang cureaua…simt ca ma sufoc!
M-am saturat sa-mi traiesc clipa …vreau sa prind si ziua de poimaine!
M-am saturat de monici, ogici si alti pitici care cica dau bine pe sticla…mi se incetoseaza ochii!
M-am saturat de prostitutia intelectuala, de moguli si ciutaci…asta o fi legalizata ?!
M-am saturat de bombe secsi ...militez pentru pace!
M-am saturat sa mi se spune "de ce te agiti"...pentru ca-s vie!
M-am saturat sa constat ca trebuie sa muncesc 10 ani pentru ceva ce altul poate primi moca intr-o zi… cine munceste e fraierul perfect !
M-am saturat sa fiu luata de proasta …desi, daca ma uit in jurul meu prind curaj!
M-am saturat sa sper ca poate va fi mai bine la anu…mai sigur peste multi, multi ani!
M-am saturat de iarna asta falsa, ba e frig , ba e cald , azi ploua , maine ninge... mi-e dor de iernile de alta data cu zapada care scartie sub picioare...
M-am saturat de babe…vreau la mosi!
M-am saturat de mine… lumea nu-i perfecta...si nici eu
M-am saturat sa ma satur!
M-am saturat sa inghit !
Am ajuns la satietate...

Atunci, de ce mi-e foame ?

Urme de toamna

2010-11-30T12:49:00.003+02:00

Vantul s-a intetit in timp ce norii s-au strans compact peste oras. Zgomotele de cioburi au risipit orice indoiala: pe treptele toamnei cazuse iarna... si astfel ziua a realizat ca nu mai poate sa stea peste program...abia acu a inteles ca s-a diminuat cu 25% ...asa ca a plecat acasa.

Minte odihnita cu stomac obosit sau viceversa

2010-01-04T15:06:00.003+02:00

Ce mi se pare mie tare bizar e ca atunci cand drumul e in fata pare mai lung decat atunci cand l-ai lasat in urma ... cand iti zici cu mirare uite ce repede a trecut!.
In ajunul de Craciun Mosu’ a trecut pe aici ... Aham! a trecut, parol! Sper sa fi trecut si pe la voi ... pe la mine a lasat cateva ganduri bune pentru prieteni …mie mi-a lasat putin cald in suflet da’ stiu ca n-o sa ma tina mult, trebuie sa fac repede un foc ( ups…) si o fapta buna. Mai vine la anu' ... si la multi ani !
A trecut Craciunul, dar spiritul lui a ramas. Dorul de sarmalute ma anima inca, desi cantarul arata valori eronate; cifrele alea in plus nu au legatura cu mancarea... s-au pus singure acolo … nu stiu de unde au aparut ...le-o fi uitat Mosu’ mai mult ca sigur ... e de inteles, la varsta lui mai poate da semne de ... senilitate.
Am bifat si Revelionul. M-am culcat intr-un an de criza si m-am trezit in altul care nu cred ca are semne mai bune, deci pot sa spun ca am dormit un an (waw) si se pare ca am petrecut cel mai sanatos revelion de pana acum. Mi-am propus ca daca se intampla o minune, voi dormi de revelion. Si cum minunile tin trei zile, am dormit.
La multi ani! Primiti cu sorcova?
P.S. Eu mai astept cu dorintele, poate o sa-mi vina o idee traznet pe la mijlocul anului si-ar fi pacat sa fie locul ocupat
Pana dupa Sf.Ion incolo o sa ma simt bine …apoi o sa resimt mai mult ca sigur efectele crizelor de tot felul (...) iar in portofel o sa fie un mare gol ! Pentru ca ultimii bani o sa-i dau lui popa + .

Lacustră

2009-11-19T14:21:00.006+02:00

Locuiesc pe tărâmul ploilor, mai precis în oraşul în care plouă în fiecare zi din săptămână.
Oriunde mă uit, apă în nenumărate forme: ploaie, ceaţă, nori, noroi, bălţi mici şi mari, ploaie, şi iar ploaie.
In jur totul e apă de ploaie. Si nu e vorbă-n vânt. De când guvernul a intrat la apă România pluteşte în ape tulburi. Politicienii se fac că plouă! Salariul meu va intra la apă. Curând. Mă trec toate apele.
Plouă. Nici nu trebuie să mai mă duc să mă uit pe geam. Ştiu că plouă. ...iar plouă.
Boc mă trimite acasă nişte zile să mă scald în melancolie. Simt că înot pe apa sâmbetei. Am intrat in ceaţă! E ilogic, pentru că nu e o zi lucrătoare, deci nu pot fi liberă atunci.
Da, iarăşi, plouă!... Plouă... Ah, cât de obosită pot fi...e clar că sunt plouată.
Pe la nări mă gâdilă un miros de parfum. Aroma lui e dulce ca o prăjitură. Mă face să-mi plouă-n gură. Daţi-mi repede o umbrelă. Ca afară stă să plouă!

Visul unei seri de toamna

2009-11-07T20:43:00.007+02:00

Cri, cri, cri, toamna gri (gri de la grimasa mea pentru ca iar ploua!).

Mda, e toamna (ursuz anotimp).
Mi-e dor de vara, de soare, de lumina si culori.
Inchid ochii si opresc clipa...timpul se masoara dupa anotimpurile chefului meu. Acum sunt in plina vara. Soarele ma arde si mi-e bine, vantul imi tulbura parul in timp ce talpile mi se desfata in iarba.
Adulmec mirosul ierbii si visez apusul. Vara are o aroma de leneveala.
Ah, cat imi place ziua de vara, lunga cat…o zi de vara!
Pic, pic, pleosc...deschid ochii si zaresc picaturile de ploaie ce se preling pe fereastra. Pe pervaz sta cuminte ceasca cu ceai aburind. E din fructe de padure!

Alege cartea !

2009-11-06T13:03:00.010+02:00

Descoperă lectura! Eşti cool şi dacă citeşti!

Cartea nu are contraindicatii si nu produce efecte adverse.

Dimpotrivă, are doar efecte benefice: îţi îmbogăţeşte vocabularul şi-ţi modelează personalitatea, îţi dezvoltă imaginaţia şi îţi stârneşte curiozitatea de a afla tot mai multe.

Cartea iti poate fi un refugiu, un sprijin, un mijloc de relaxare, uneori cel mai bun prieten.

Televiziunea nu poate să facă decât să te amestece într-o lume unde îţi pierzi tocmai acele relaţii de mare intimitate pe care le dezvolţi atunci când citeşti o carte.

Cartea versus Tv.(avantaje):

- închizi cartea când vrei, povestirea nu se termină singură, fără tine, ca un film sau orice altă emisiune;
- îti alegi ceea ce vrei să ştii, nu înghiţi toate tragediile societăţii şi cancan-urile high life;
- între capitolele unei cărţi nu iţi bagă nimeni pe gât reclame.

Eu am decis!
Tu ?

Perdea de ploaie

2009-05-29T10:56:00.005+03:00

Mai ploua si azi si, desi e sfarsit de mai, afara e rece. Ploua marunt si enervant de mult. Parca ar fi toamna. Urasc acest tip de ploaie… ma deprima. Imi ia pofta de viata cu totul. Ma transforma intr-o persoana taciturna si ursuza . Putine sunt persoanele care au puterea sa ma faca sa zambesc pe-o astfel de vreme dar se pare ca si pe acestea le-a apucat mutenia…poate ploua si acolo, la fel de trist ca si aici.
Ploaia de azi, atat de rece si insistenta mi se pare o tanguire a cerului, lacrimi de tristete ale naturii. Parca jeleste pierderea cuiva. Nu-mi inspira deloc prospetimea si nici mirosul reavan cum o fac ploile de vara. Iubesc doar ploile verii. Sunt ferme, dar scurte. As petrece ore-n sir sub stropii grabiti ai ploilor de mai.
Dar azi, intre mine si restul lumii e un mare zid de apa construit de Cineva tocmai pentru a ma opri să trec. Parca azi natura conspira impotriva mea, a ta, a noastra ...Totul e apa de ploaie...

P.S.: Caut umbrela terapeutica ...azi sunt cam plouata!

Decembrie

2008-12-17T09:33:00.001+02:00

In care suflet...

2008-11-24T11:45:00.004+02:00

In care suflet

Mai locuiesti tu?

Ce amaraciuni mai croiesti

Pentru inima mea?

Cu ce vitregii vrei sa-mi mai biciui

Noptile si zilele?

Atit de fraged

Zborul pasarii cu aripa frinta

n-a lasat nici o urma

pe cerul ochilor tai?

Hranindu-ma,

Iluzia ucide

Pâna si moartea

Fostei iubiri,

Ascunsa-n vesnicia unei lacrimi...

Deci ....in care suflet locuiesti tu?

Punct. Incotro ?

2008-11-22T22:27:00.009+02:00

Am trait in virtutea inertiei. O lunga perioada am simtit ca ceva a luat-o razna si in aceasta valtoare a vietii am fost tarata, trantita, calcata apoi iar si iar... Zile si ani am simtit ca sunt prinsa intr-o centrifuga din care nu eram in stare sa ies.

Am reusit totusi iar acum incep sa ma intreb: incotro?!
E de fapt o intrebare simpla, care ii vine in minte oricui la un moment dat. Si trece. Dar ca orice lucru ignorat, revine mai tarziu, intr-o alta forma, cand universul pe care ti l-ai construit se naruie, cand faptele tale de viata, de care te-ai atasat (persoane, credinte, iluzii, lucruri materiale) iti dispar din preajma.Si realizezi la un moment dat ca nu poti sa ignori la nesfarsit. Si firesc, vine clipa cand pui intrebarea si acu’ ce fac cu viata mea?

Din pacate (sau din fericire ?) raspunsul nu-l poti gasi decat tu insati si incepi o cautare de sine sau cautarea adevarului. E o cautare pe care fiecare o incearca intr-un fel sau altul. Exista multe cai, problema e ca tu singur trebuie sa mergi pe ele. Trebuie sa iti folosesti propria judecata, intuitie, energie, libertate. Nu poti sa te lasi condus orbeste de o prejudecata sau alta, trebuie sa traiesti totul.
E nevoie sa invat sa pun gandurile in ordine si sa le duc pana la capat. Altfel ma tem ca n-am reusit sa exprim mai nimic aici…

Viitorul incepe azi

2008-11-13T17:00:00.011+02:00

Azi e prima zi din restul vietii mele. Ma simt ca un naufragiat, unul mic si neinsemnat, in mijlocul unui ocean imens unde e doar marele nimic. De acum va trebui sa invat sa-mi infrunt demonii, sa-mi adun toate bucatile risipite si sa incerc sa le pun la loc, piesa cu piesa, sa incerc sa redevin eu. Cica e greu dar nu imposibil. Sfatuitorii de serviciu spun ca e nevoie de rabdare, multa vointa si organizare.
Pana azi in mintea mea speram ca este un film documentar prost , dar realitatea imi arata ca eu am fost actorul principal si acum stiu ca am fost naiva sa cred ca in viata totul este sigur.
Momentan sunt oarecum in stare de soc.
De azi nu am redevenit un om singur ci am capatat un alt statut. Nu am energie nici macar pentru lucruri simple… cursul vietii mele s-a modificat brusc. Unii zic ca viata e scurta si frumoasa (sunt sceptica!) si trebuie traita, dar nu oricum (iar constrangeri!).
De maine ar trebui sa iau lectii de supravietuire. Primul curs: cum sa invat sa o iau iar cu inceputul … primul cuvant va fi amintire ?
Azi simt ca am imbatranit mai mult !

Mi-e dor si doare

2008-10-13T20:18:00.010+03:00

Azi mi-e dor, tare dor, de niste ani cand ritmul de viata ne era, cel putin aparent, mult mai lent, respiram, iubeam si ne distram andante. Si cum "apele line sunt adanci" cred ca eram mult mai profunzi desi aveam si noi naivitatile noastre.
Azi totul e alegro sau molto vivace si mie chiar nu-mi place ! Am obosit sa fac zilnic mars fortat printre masti fara culoare sau expresie. Vreau sa fac pasi mici, fara graba de-a fi imbrancita si sa simt mirosul fericirii ! Oare ce culoare o avea ?

Viata in roz alaturi de... Pink

2008-08-26T13:53:00.004+03:00

Azi as vrea sa fiu desteapta da’ nu-mi iese…
Azi simt nevoia sa vorbesc... singura! Probabil de-aia scriu balivernele astea aici. Nu tin neaparat sa le citeasca cineva. Oricum nu le mai citeste nimeni. Ratingul mi-a scazut de mult. Dinainte sa ma apuc sa scriu ceva . Dar asta e problema mea si numai a mea, da?
Moment lamentabil , ladies and gentlemen, scriu de dragul de a nu tacea. Scriu desi nu am nimic de spus. Scriu pentru nu stiu ce sa scriu. Sunt intr-adevar plictisita ! Asa... deci ma plictisesc. Si daca ma plictisesc trebuie sa fac ceva pentru a nu ma mai plictisi. Bun... ascult muzica. Altceva ? Sa ma uit pe pereti ? Da, am facut si asta si am constatat ca e imperios nevoie de un zugravit. Sa ma uit in gol ? Nehh ! Deci nu, asta ma deprima sigur…. Sa fac curat prin camera ? Am facut si ieri si alaltaieri si toata viata…As putea sa-mi reamintesc ca-s femeie si deci gospodina (nu stiu de ce trebuie asociati acesti doi termeni in limba romana)… Nu! prefer sa uit repede si acest aspect, acolo e un teren minat cu multe chestii ascutite si arzatoare…Si oricum excesul de sare si grasimi dauneaza grav sanatatii…
Hmmm... Cred ca e plictiseala aia pe care o ai nu pentru ca nu ti-a mai ramas nimic de facut, ci pentru ca... ai dat de dracu ! Vin momente din alea in viata fiecarui muritor in care Dumnezeu se trezeste brusc si spune Ah! ce lume ! ce rai s-au facut oamenii ! iar TU esti unul din ei ! Si cum te pedepseste ? Iti arunca un dulap in cap in timp ce mergi pe strada ? Iti omoara pisica ? Iti exfoliaza pielea ? Mai rau ! Te inchide intr-o cutie pe care o umple cu plictiseala si te lasa sa te ineci. De tot.
Ieri vroiam ca azi sa fiu pusa pe fapte mari. Da...sa imi fac planuri de bataie…Stati calmi ca nu-s agresiva…bat doar apa-n piua..si ma dau mare si tare (chestia asta e cam discutabila, dar ma rog, da bine, nu. Astazi as vrea sa planuiesc multe, ca am tot timpul din lume, doar sunt in concediu, cica Deocamdata ma rezum la excursii dintr-o camera in alta…e si asta miscare nu ?
Cum nu am respectat sintagma a fi pusa pe fapte mari, ma voi tine doar de planificarea acestor lucruri, iar nu si de respectarea planurilor in sine. Dar e un inceput. Simt deja ca devin un om mai bun. Ce efecte speciale ! Life a bitch…Situatia mea arata usor tragi-comica. Tragic pentru mine, comica pentru altii.
Pana una alta, avand in vedere ca mi-am spus oful, ma scarpin in cap, ascult o stire, ma mai scarpin in cap si-mi spun s-o las balta. Nu, nu cu plictiseala. Ca asa ceva nu e uman posibil. Cel putin nu pentru mine. Am s-o las balta cu scrisul aiurea si am sa ma perfectionez in arta de a sta degeaba.
Moment memorabil, ladies and gentlemen, miserupista de mine bate campii, deviaza mai deviant decat devia pana acum, scrie niste chestii de care ea insasi radea cand le citea la altii. Imbatranesc (cred si eu, doar is senila de la o vreme si merg pe 101de ani, nu dalmatieni)...
Am scris mult si aiureali la greu asa ca voi intelege daca imi veti dori tot binele din lume pentru ca v-am pierdut pretiosul timp cu ... aaaa...iiiiii….ooooo….uuuuu….eeee.. astea, ce-or fi ele...

Intre hohote de plans

2008-06-15T19:36:00.006+03:00

Azi aproape nimeni nu mai plange iar cei care o mai fac se simt oarecum vinovati si se ascund ca sa poata varsa niste lacrimi.Nu mai e la moda sa plangi. Ai voie doar sa te incrunti sau sa-ti versi nervii, intr-un mod cat mai sonor.
Uitam ca lacrimile au rolul lor de spalare.
Spala foarte bine sufletul ingreunat, obosit si necajit.
Lacrimile estompeaza atat necazurile cat si bucuriile .
Daca nu mai apelezi la ele cu ce le inlocuiesti ?
Cu "aditivii" moderni pentru necazurile mari si bucuriile prea intense, cum ar fi alcoolul, consumul de droguri sau, cel mai grav, suicidul ?
Asa-i ca e de plans ?
Sa plangem asadar pentru ca un plans din tot sufletul si fiinta ta e bun la casa omului

Exista o explicatie

2008-06-09T10:34:00.006+03:00

Uf, ce mult a trecut de cand nu am postat nimic aici, desi am avut zeci de ocazii in care mi-as fi dorit sa scriu ceva, dar mereu mi-am gasit o scuza. E prea frumos afara. Prefer sa urmaresc o emisiune..Am o migrena. Mi-e lene sa stau la calculator. Sau, chiar daca am ajuns la calculator, m-am lasat dusa de e-mailuri si netlogeala si pana am scris niste mesaje si comentarii gen variatiuni pe-o tema data, a plecat si muza in treaba ei.
Pe parcursul ultimului an am invatat ca nu te poti increde in muza si ca poti scrie si fara ea. Sigur, in zilele in care te viziteaza, scriitura ta va avea o patina speciala. Dar asta nu inseamna ca va fi de aruncat la gunoi in zilele in care muza e ocupata cu alte chestii. Si am mai invatat sa nu cred in scuze. Nu cred in “nu pot scrie azi” si nu cred in ideea ca poti fi in pana de inspiratie sau intr-un blocaj creativ.
Imi place sa scriu ca pagina asta albastra din fata mea sa nu creada ca bleu-l ei se reflecta in mine. Dar fara implicare emotionala, fara a fi consumat de poveste si trairi stiu ca voi crie mecanic.
Asa ca iata de ce scriu: ca sa nu-mi uit devenirea. Ca sa profit de cuvinte. Si pe urma ca sa ma impac cu ele. Ca sa fixez imagini pe care aparatul foto le rateaza.. Scriu, pentru ca daca o singura persoana se regaseste in ideile mele, atunci nu suntem chiar atat de instrainati cum credem. Scriu dintr-o convingere ca nu e normal sa tii pentru tine tot ce iti trece prin cap. Scriu pentru ca ma descopar. Scriu uneori pentru terapie - odata puse pe hartie suferintele incep sa aiba sens si sa fie mai usor de invins. Scriu ca sa nu uit. Scriu, pentru ca nu pot sa desenez, sa cant, sa sculptez, sa dansez. Pentru ca imi place sa citesc. Pentru ca traim intr-o lume de povesti. Scriu ca sa nu ajung sa cred ca viata se rezuma la un munte de persoane si evenimente insipide. Scriu ca sa fixez ceva si sa pornesc spre altceva. Ca sa nu repet. Ca sa ma repet.

Intr-o zi am cazut din Rai...

2008-05-04T20:49:00.008+03:00

Sfarsit de saptamana... e iar perioada nuntilor...

oriunde mergi auzi acordurile muzicii, vezi rochii ample, in falduri, pe crinolina... tineri juni la frac sau smoching... zambet, buna dispozitie, flori, cadouri, mirific pentru orice tanara visatoare.. .cei doi se privesc in ochi si par ca se rasfrang unul in viata celuilalt... aceasta e implinirea iubirii pe care si-au declarat-o inainte de a spune "da" si a primi binecuvantarea bisericii?
ne implinim iubirea, sentimentele cand luam numele celuilalt?
eram de parere ca da, pana mai ieri... acum nu mai cred.

ce se intampla dupa telenovela nuntii?
cati isi pastreaza visul?
cati sting pasiunea in cateva luni?
cati ati putut sa vedeti o diferenta de la etapa de iubit la cea de sot/sotie, care inevitabil se petrece ?
de ce unii ne schimbam dupa nunta, foarte putini ne pastram la fel, iar cei mai multi o pierdem pe drum, ratacind pe cai nestiute ?
pasiunea ? ... se stinge pe masura ce intervine obisnuinta si rutina ... este stiut faptul ca un lucru odata cucerit si cunoscut are tendinta de a deveni obisnuit prin urmare nu mai capteaza atat de mult interes
la un moment dat unii se simt sufocati in casnicie datorita obiceiurilor si placerilor personale care nu se potrivesc cu statutul de om casatorit ...
iluzia aceasta (intarita si de acel "pana cand moartea ne va desparti"este ceea ce arunca foarte multi tineri care nu se cunosc prea bine - nici pe sine nici pe celalalt - in aceasta valtoare a casatoriei.
vad din ce in ce mai des cum se nenorocesc pe o perioada de timp unii... ea dupa masina si casa lui, el dupa sanii ei care ies din sutien; el de cele mai multe ori... prost dar cu bani, razand la cea mai stupida gluma a ei... fiecare isi merita soarta... si te intrebi: mai exista iubire?

p.s. casatoria a ucis o mare iubire !
p.p.s. intr-o zi am cazut din Rai si Dumnezeu a uitat sa ma salveze !

Lumina din lumina

2008-04-26T23:05:00.004+03:00

Mai intai a fost oul !
Samanta vietii.
Ouale incondeiate, impistrite sau pictate, "muncite", nu se dau de pomana, e pacat, caci ele simbolizeaza chinurile indurate de Iisus Hristos in timpul rastignirii.
«Christos a înviat!»

2008-04-26T22:58:00.006+03:00

Ce-a fost mai intai ? oul sau gaina ?
Intai a fost Lumina

Apoi a urmat Oul
A urmat Mielul
Si a aparut si Vinul
Crestinul a vestit: Christos a Invitat !
Iar alt crestin i-a raspuns: Adevarat a Inviat !

Stare de spirit

2008-04-25T23:02:00.003+03:00

Vinerea neagra, clar ! Azi iar mi-am frant aripa frematand de dorinta de zbor si am ramas la sol,in colivia cu lacat si acoperita de rigorile societatii din care fac parte, fara voia mea. As vrea sa-mi semneze cineva certificatul de eliberare de conventii si constrângeri. Trebuie sa analizez de ce mi se opreste mereu înaltarea si sa tai piedica din calea planurilor mele, sa am control asupra destinului personal si mai ales sa am puteri depline.
Pentru ca intr-o zi tot am sa zbor !

Another day...in fucking paradise

2008-04-20T15:17:00.009+03:00

O noua zi, an alt inceput. La micul dejun servesti vise pe paine, sperand sa reusesti sa invingi tranta nedreapta cu viata. Speri ca va veni o zi cand... speri ca maine , sau peste o saptamana sau peste un an... si vremea trece, impasibila la zbaterile tale. Esti doar o farama insesizabila din Univers. Lumea se misca implacabila, istoria isi urmeaza cursul.
"Ceea ce nu te omoara, te face mai puternic"... Aiurea ! Te secatuieste de puteri, lasa un gol, iti ia acea dorinta de viata si te face sa simti ca ai pierdut. Si eu urasc pozitia asta, a invinsului.
Din ce in ce mai des ma urc pe dealul visurilor mele.... privesc in jur, e totul vested si parlit si ploua, ploua cu tristete...
Am vrut sa schimb ceva si m-am luptat cu toate puterile mele, am implorat soarele sa rasara din nou, am facut vraji cu ierburi si pasari calatoare, am poruncit sa se opreasca ploaia si i-am soptit vantului sa duca departe gandurile mele ... a fost zadarnic.
Si m-am oprit pentru ca am obosit. Ma intreb cine sunt eu, cine m-a adus aici si de unde vin? Cred ca am aparut din cele patru zari, vin din lacrimi si ploaie, din adieri de vant, din chemari si renuntari, sunt intruchiparea durerii si a suspinelor si m-au adus aici vorbele rostite si nerostite, sperantele implinite si cele uitate. Si atunci... cine sunt eu, oare? Pe dinafara, arat a om... dar pe dinauntru? De neinteles eul asta al meu!

O idee in galop (hodoronc-tronc)

2008-04-18T11:58:00.008+03:00

In lumea cailor exista si cai de rasa dar si gloabe. Si doar caii se impusca ?
Si daca exista cai verzi ?
(p.s. orice asemanare cu realitatea e voit intamplatoare)

Poveste de neadormit muritorii

2008-04-15T23:04:00.005+03:00

O alta lume, un alt veac... In micul targ e vanzoleala mare, a aparut negustorul de iluzii. Si ca orice comericant care se respecta a adus iluzii multe, colorate si frumos ambalate, unele chiar poleite cu foita incat iti iau ochii. Toate stralucesc si-ti fac cu ochiul indemnandu-te : "pe mine sa ma alegi"!
In vitrina, o papusa cu un aer atat de proaspat si uman incat ai senzatia ca in doua clipe va cobori de acolo, te va lua de mana si-ti va arata lumea din jur. Doar acel zambet straniu cu care i-a fost pecetluit chipul te scoate, parca, din starea de transa si nedumerire... e doar o papusa pana la urma, o biata jucarie.
Marfa multa, lume asisderea, curiosi dar si multi dornici sa-si folosesca agoniseala pe asemenea marfa rara. Vanzarea merge ca pe roate, manechinul atrage ca un magnet si lumea se umple de iluzii...pana la saturatie dar continua sa ceara si mai multe.
Un pusti sugubat casca si el gura la minune si-si framanta prastia ... un gand il face sa o indrepte spre cea mai mare si colorata iluzie... se aude un zgomot surd si brusc lumea s-a oprit, uimita de rezultat. Din tot ce a fost frumos colorat nu a mai ramas mai nimic... doar petice... franturi... bucati...
Speriat, negustorul de iluzii a fugit pe usa din dos, fara sa-i pese de ce a mai lasat in urma. Oricum era multumit: reusise si de data asta sa profite si mai ales sa iasa in castig.
Negustorul de iluzii s-a dovedit pana la urma a fi hotul de vise !
In asta lume, in acest veac, intr-o vitrina prafuita zace inca aceasi papusa dar, vai, cat de mult s-a schimbat... patina vremii si-a pus amprenta, nepasatoare. O papusa dezmembrata cu hainele zdrentuite si ochii arsi de vreme. O papusa veche pe care nu te-nduri s-o arunci. E tot ce a mai ramas!

Astea au fost nepieptanatele mele randuri de seara......

Chiar ma intreb... ce caut eu in viata mea ?

2008-04-14T12:22:00.005+03:00

Am redescoperit ca prostii muncesc iar desteptii primesc meritele. Dar deasupra tuturor stau cei cu putere care dicteaza tot. Nu conteaza daca esti prost, destept, frumos, urat atat timp cat au nevoie de tine. Dupa aceea toate se schimba si... te schimbi si tu (de fapt eu). Si cand te trezesti din visul perfect in care traiesti si iti dai seama ca realitatea este total diferita si-ti apare in suflet o dorinta nebuna de a evada din ciclul continuu de compromisuri pe care il faci in fiecare zi. Dar nu poti si folosesti ca solutie alternativa din nou visul.
"De maine nu mai fumez, de maine tin cura de slabire, de maine nu mai iubesc, de maine nu mai traiesc..."
Maine nu mai vine. Maine dispare undeva pe axa timpului si eu continui sa fac ce faceam pana acum, insa pe zi ce trece dorinta devine tot mai puternica. Ma intreb oare cat va mai trece pana ma voi elibera? Pentru ca stiu ca asta se va intampla intr-o zi.
Curios este ca cea mai mare dorinta a mea este sa plec de-acasa intr-un loc unde sa nu mai dau de nimeni cunoscut. Mi-e scarba de lumea care ma inconjoara acum. Insa nu stiu daca ceea ce voi gasi departe va fi ceea ce imi doresc. Sau poate ca ceea ce imi doresc nu e cel mai bun lucru pt mine. Asta nu am de unde sa stiu acum. Nu as putea sa aflu decat sarind cu capul inainte, riscand ...
M-am saturat sa ma mai ascund, sa spun altceva decat gandesc, sa raspund mereu cuminte no sir... yes sir..., sa ma comport altfel decat simt, numai fiindca asa fac ceilalti si asa se asteapta de la mine si asa e mai sigur pentru a-mi mentine locsorul meu caldut si sigur. Stii ce? M-am saturat, fir-ar al dracului! Cine s-a mai saturat sa ridice doua degete! Salut, prieteni, suntem cam multi, ha?
Personajul pe care ma trezesc ca-l joc tot mai des ma dezgusta si ma oboseste. Ma slabeste. Aveam candva curaj sa-nfrunt orice, ce naiba s-a-ntimplat, am imbatranit?
Poate-am imbatranit, de-am ajuns sa traiesc ziua in care hienele care mi se tarau umilite la picioare au prins curaj sa intinda gatul si sa muste. Maine au sa sfartece, daca nu ma ridic sa le dau peste bot.

Cam astea ar fi gandurile mele lipsite de sens. Haosul din capul meu se transforma din ce in ce mai mult in vid. Ca la fizica: o transformare lenta, ireversibila, cvasistatica. In fine, sa zicem ca momentan atat am de spus, scris, gandit, materializat.... bla-bla-bla...

Beautiful mind

2008-04-11T11:35:00.005+03:00

Inca nu m-am hotarat ce anume sa scriu azi ... probabil o sa reusesc sa postez ceva inteligibil din ideile, parerile sau gandurile care reusesc sa ma bantuie exact in clipele alea cand simt nevoia sa vegetez. Mda...primul gand imi zboara spre vorbele cuiva care afirma ca imi place sa ma autoflagelez. Cred ca fiecare dintre noi la un moment dat în viata ne lasam inrobiti de un sentiment iluzoriu pentru ca mai apoi sa iesim din cocon pentru a trai cu adevarat. Cu toate acestea, nu cred ca suferinta innobileaza, dimpotriva, te impinge tot mai jos. Omul insusi este cel mai mare dusman al propriei fericiri. Ciudata creatura... se taraste, se ridica, zboara, se inalta, arde, pentru ca apoi sa cada, sa inghete si sa se imprastie in o mie de zari... Interesant!

Lucrurile perceptibile si nu numai exista, ce vedem, auzim, simtim, toate sunt si atat... mai departe etichetele le pun ceilalti, marele anonim - opinia publica -cu canoanele si limitele ei. Normal este ce mi se pare mie ca este normal... sau poate ca nu, pentru ca eu cred ca e normal ceva ce nu ma pune intr-o lumina nefavorabila... dar asta este o cu totul alta discutie...
Se spune ca omul numai in singuratate elibereaza geniul din el (waw !!!... ca orice geniu în devenire, trebuia să fiu precoce!)
"Am sa traiesc in sfarsit singur! Si, acum, ma intreb cu cine?" (Sacha Guitry)
Pana atunci ramane doar un gand si o intrebare...
Viata a fost facuta ca sa fie traita, nu gandita, dar oare cu totii putem face asta? vorba aia "toti oamenii mor dar nu toti oamenii traiesc" ... eu nu vreau sa fiu asa... dar oare cer prea mult ?

Pasagera intr-un Intercity numit viata

2008-04-10T14:45:00.005+03:00

Am o relatie incordata cu Timpul, iar uneori imi dau seama ca timpul cam trece pe langa mine in unele momente si nu sunt sigura ca e ok… ma gandesc eu prea mult si poate nu m-am prins inca de faptul ca “asta-i viata” si ca trebuie sa ma impac cu ideea. Grea e viata, bine ca-i scurta, dupa cum spune Ada Milea.
Daca tot a fost comparata viata noastra cu o calatorie cu trenul, ma intreb ce ar putea semnifica biletul de tren?
Sa fie oare pretul pe care-l platim fiecare din noi vietii, efortul nostru de zi cu zi? Oare toti dintre noi detinem un bilet, nu cumva sunt si oameni care urca in tren fara bilet? Hmmm...
Am vazut in Tren viata asa cum este ea, cu bucurii si tristeti, momente (statii) fericite si din contra unele plina de durere.... asa este calatoria: plina de provocari, vise, fantezii, sperante si despartiri... dar fara intoarcere.
An de an trec peste data mortii mele, o traiesc, o sarbatoresc, fara sa stiu ca poate in alta gara in acea zi voi muri. An de an calatoresc fara sa stiu ca intr-o buna zi despre o singura destinatie mai vorbesc, zi pe care trebuie sa o traiesc pana la capat.
Trenul acesta nu se opreste in gara ci doar reduce viteza pentru a merge mai departe. desi ar fi mai interesant daca trenul ar opri, as putea atunci, de la ferastra vagonului sa priveste calatorii care se agita care incotro. Asa, ma multumesc doar sa arunc o privire absenta catre cei care sunt pe peron... Acarul nebun imi trage cu ochiul si deja stiu ca a schimbat macazul astfel incat am sa ma trezesc pe alt peron ...

Trenul prinde viteza...

Cuget, dar degeaba

2008-04-09T21:35:00.005+03:00

Anyway, asta seara, in timp ce stam de veghe si priveam ploşniţa in zare mi-a trecut prin minte faptul ca problemele sufletului, ca şi cele ale calculatorului, au drept cauză, cel mai adesea, o legătură proastă cu "terminalul" .
El pleacă şi vine - are un caracter discontinuu - este partea mobilă a Fiinţei, partea de împrumut, un fel de ambasador si face legătura cu Unitatea Centrală - este reprezentantul Unităţii Centrale la nivelul Fiinţei - adică Divinul din tine!
Când vine şi stă tu eşti tentat să crezi că îţi aparţine.
Când pleacă şi întârzie rămâi gol...
Un suflet trist este un suflet cu luminile stinse.
Cine e mai orfan? Cel care şi-a pierdut părinţii sau cel care şi-a pierdut speranţa ?
Gresesc din cand in cand? Sunt convinsă !

Un altfel de MULTUMESC

2008-04-07T20:14:00.008+03:00

Motto:
Am inschis usile camerei ca sa nu intre greseala.
Atunci adevarul m-a intrebat:
-Eu pe unde voi intra?
(Rabindranath Tagore)

Lumea gafaie tot mai sacadat, e tot mai grabita, mult prea preocupata de hipermaterialism, o continua acumulare de bani, putere si glorie, uitand ca toate-s vremelnice. Intr-o lume rea, intr-o societate senila, suferinda de o boala rara, care nu aude, nu vede si nu mai simte ne pierdem ca oameni. Suntem din ce in ce mai imuni la suferinta, prea preocupati sa ne supradimensionam propria noastre pseudo-durere. Suntem tot mai deranjati de problemele altora, daca le este foame, sunt desculti, cersesc sau nu si ne creeaza repulsie atunci cand le vedem suferinta. Suntem mult prea ocupati cu problemele noastre pentru ca sa ne mai batem capul ca in acest moment undeva, poate la trei strazi de noi, cineva este la limita existentei. Ne intereseaza? Rabufnim uneori la televizor sau varsam o lacrima in functie de gravitatea cazului, avem acel feeling de moment, dupa care gata...next please! Eu fac totusi parte din generatia aia, de moda veche, care a fost obisnuita sa empatizeze si-mi este greu sa ma deprind cu ticul "Nu e treaba mea!" Si vreau sa cred ca nu sunt "ultimul mohican" - intre noi fie vorba mai am speranta pentru ca mai deunazi am zarit semnale de fum pe coline si cum nu iese fum fara foc gandul imi face cu ochiul si-mi sopteste la ureche: "linisteste-te, inca mai sunt oameni de bine !"

Prin gaura cheii

2008-04-06T11:39:00.009+03:00

Lumea in care ma refugiez cand realitatea e mai incapatanata decat mine e o lume aparent deschisa. Dau mereu cate ceva din mine. Un zambet cel mai des. In realitate e mai greu sa-mi fie smuls un zambet de pe buze. Pentru ca sunt pierduta in gandurile mele mai mult decat s-ar putea crede si de altfel nu as avea de ce sa zambesc.
Intr-o alta lume eu... sunt altfel.
Sunt mai buna, mai frumoasa, mai desteapta. Nu ma enervez in alta lume si nu am alergii din cauza asta. Nu plang aiurea, deci nu am cearcane ce nu o sa dispara niciodata, din cauza starilor mele. In alta lume nu ma simt inutila si nu am timp sa ma plang. Si nici nu am de ce sa ma plang. In alta lume eu sunt Eu pentru ca sunt prea ocupata in alta lume ca sa ma ingrijorez de cum arat. Si arat bine, oricum.
In alta lume nu am avut prieteni pentru care am plans. Nu am plans pentru nimeni, de altfel. Doar pentru toti cei care au murit in jurul meu si pentru ca ai mei parinti, cu care nu m-am certat niciodata si nu i-am suparat niciodata, au fost tristi, sau bolnavi. In alta lume citesc si uneori mai scriu. In alta lume am o multime de prieteni care ma adora pentru ce sunt nu pentru ca ii ajut.
In alta lume, o alta Eu..
In aceeasi alta lume nu am urat pe nimeni si nu am fost lovita de nimeni. Inima mea e perfecta, intreaga, fara cioburi si nu injur, nu vorbesc urat, nu ridic vocea la nimeni, deci e bine.
In alta lume sunt perfecta, sunt frumoasa, sunt... o alta Eu, mai buna, mai vesela, mai aproape de ce isi doresc toti.
Dar in alta lume, eu sunt doar o iluzie...

Happy weekend

2008-04-05T12:05:00.010+03:00

Afara ploua linistit, in casa e racoare... Privesc ceasca de cafea care abureste, ma uit la pachetul de tigari care e aproape gol, pisicul miauna in fata castronului, linistea e sparta din cand in cand de cate-o manea scapata de un vecin prea vesel, aspiratorul asteapta un "bun conducator", adica pe mine, ca doar e singurul permis de conducere pe care l-am dobandit... suna interfonul (sa-i urez bun venit postasului care aduce cu indarjire facturi, maldare de facturi); apoi mai suna un mobil si in acelasi timp si cel fix ... incerc sa ma ancorez in realitate si sa ma mobilizez pentru o noua zi de tranta cu viata si brusc am un moment de sclipire de inteligenta: in momentele dificile ale vietii, trebuie sa ridici capul, sa bombezi pieptul si sa spui cu hotarare:"acum chiar ca-s in rahat pana-n gat"!

Frica de inaltime

2008-04-04T12:37:00.000+03:00

Sunt locuri pe unde nu am mai trecut de mult... cotloane intunecate, pline de panze de paianjeni si un strat de colb asternut ca o mantie pentru a proteja amintirile trecutului.
Ma opresc in fata unei scari cu multe trepte... hmmm.... ciudat... nu stiam de existenta ei.
Curiozitatea e anihilata de teama de necunoscut. Dar poate pana la urma va invinge. Urcuşul are un sens în măsura în care nu este plafonat de nici o treaptă luată ca scop în sine dar un gand intrebator imi tot da ghes: urcand scara oare voi descoperi perspective noi sau surprinzatoare si ca voi intelege poate comportamente ce le vad zilnic dar nu apuc sa stiu niciodata explicatia ce ar putea sta in spatele lor ?
As putea sa-mi depasesc conditia si sa incep urcusul. Si astfel, poate voi gasi raspunsul !
Mi-e teama de un gand : daca am sa alunec ?

Sah-mat la nebun ?!

2008-04-03T15:11:00.000+03:00

Motto:

"Un joc de şah e viaţa. Destinul singur joacă,
Iar noi suntem actorii. Vrând de urât să-i treacă
Ne mută, ne opreşte un timp, ne mută încă,
Apoi în cutia neantului ne-aruncă."

(Omar Khayam)

Azi o noua partidă pe tabla de sah a vietii. Fără o miză prea mare, să-i spun revansă.
Oare ce as vrea sa fiu azi ? Nebunul ? Hmmm, o piesă prea usoară care se deplasează doar pe diagonală (deci cum ramane cu drumul drept si alte paralelisme?)... Turnul care merge întotdeauna drept ? Traiectorie desuetă pentru azi, cand sunt nevoită sa fac slalom printre obstacole...risc să rămân blocată... Regina ? O, categoric e cea mai puternică piesă. As putea merge atât în linie dreaptă cât şi în diagonală dar azi nu tin la eticheta. Ce mai am pe tabla ? Pionul ? De ce nu ? pot sa merg doar înainte si sa-mi continui misiunea de a-mi desavarsi lectia de viata. Dar dacă întîlnesc iar o altă piesă, nu am să mai pot înainta ! Pot să parez doar atacurile din diagonala, cele frontale mă ţin (a câta oară) pe loc. Cu toate că aparent aş fi cea mai slabă piesă, ştiu sigur că nu este deloc aşa. Cu pasi mici dar îngenioşi, odată ajunsă pe ultimul câmp al tablei, am să mă pot transforma în orice altă piesă cu excepţia regelui pentru că strategia unui război adevarat nu permite doi conducători ai aceleasi armate. Si mai stiu ca regele nu merge mai repede decît un pion...sangele albastru nu există decât in povestile copilariei. O singură dată intr-o partidă am facut rocada, pe vremea cand turnul si regele incă nu au fost mutate...De ce ? Pentru că nu doream să blochez jocul si pentru a-i fi mai uşor regelui acestuia leneş să se ferească de primejdii. Dar nu a fost cea mai fericită alegere pentru a am ajuns la remiza, acea situatie în care nimeni nu este câştigător si nimeni nu este învins. Concluzia ? Am să fiu pion, acea piesă banală, mereu sacrificată dar fără care celelelalte piese nici nu pot înainta până când acestia nu le eliberează drumul. Sunt chiar o piesa importanta ?!

Bâjbâind intr-o miercuri

2008-04-03T01:16:00.000+03:00

Azi vreau sa scriu… da’ nimic nu se leaga… am o gramada de idei care stau de-a valma una peste alta, intrepatrunse, de parca mintea mi-a fost centrifugata…incerc sa fac o selectie, sa scot din maldarul de ganduri ceva pe ce as putea marsa… hmmm… ma gandesc ca pana mai ieri traiam intr-o lume a concretului dar mi s-a spus ca aceasta lume e simbolica, ca tot ce ma inconjoara poate semnifica “ceva”. Cei care reusesc sa inteleaga aceste simboluri sunt un pic mai intelepti, mai atenti la lumea din jur sau poate mai prudenti...depinde cum folosesc ceea ce detaliile din jur le transmit. Eu nu am vazut acele semne sau poate nu le-am bagat in seama, atenta fiind la alte lucruri care mi se pareau intr-un anumit moment importante. Si cu toate ca trecutul e trecut si nu pot, nu mai am cum sau nu vreau sa-l aduc inapoi, cu toate ca legatura cu el e pecetluita de multe experiente traite, nu ma poti abtine sa nu ma intreb cum ar arata viata mea acum daca in urma cu ceva timp as fi facut alte alegeri. Trecutul imi ofera o certitudine, pentru ca a existat, viitorul imi ofera o sansa, dar mi-e frica de prezent...
Continui sa abordez o atitudine indiferenta la opiniile din jur, ca si cum nu vad si nu aud nimic din ceea ce m-ar putea influenta....sunt atat de pasiva fata de lume! Speranta ramane in cutia Pandorei As vrea sa inchei intr-o nota incurajatoare, dar mi-e teama ca as minti si m-as minti...

Am zarit lumina pe Internet

2008-04-01T21:24:00.000+03:00

Am facut-o si pe asta: sunt blogger ! M-am "nascut" pe 1 aprilie si sper sa nu fiu o pacaleala.
Inca sunt in stadiul de nou-nascut, nici macar nu mi-am deschis ochii spre lume dar, precum se vede, deja tip in gura mare. Cateva saptamani am sa fiu un bebelus cu acte in regula si am sa traiesc intr-o lume a senzatiilor, folosindu-ma de simturi; am sa ma straduiesc sa aud, sa vad si sa ating cat mai mult, pentru a percepe lumea din jurul meu. Si bineinteles ca nu am sa tac !